Pacea

Cu totii cautam pacea, nu exista om care sa nu si-o doreasca. Chiar si cei mai mari razboinici o cautau si incercau s-o obtina - paradoxal- prin razboaie. Unii cred ca pacea le aduce pace, altii cred ca bunastarea materiala, puterea sau influenta le aduce pace. Cu alte cuvinte, toti cred ca au nevoie de "acel ceva" pentru a o dobandi. Dar ce este pacea? In niciun caz un obiect. Nu e liniste, nu e natura, nu e om amabil, nu e absenta razboaielor, nu e prosperitate. Pacea e o stare a spiritului. Printre cele mai inalte, as adauga. Pacea este absenta fricii, cunoastere a sinelui si a celorlalti. E cunoasterea Adevarului, a lui Dumnezeu. 
Pacea esti tu impacat cu tine insuti.

De ce nu au oamenii pace? In primul rand oamenii sunt intr-o mare criza de identitate. Atunci cand au de ales ceva sau de intreprins vreo activitate, se simt constransi din toate partile. Incearca mereu sa vada daca tot ceea ce fac e conform cu ceea ce face turma, nestiind ca turma umana sufera la randul ei de o criza majora de identitate. Inca din primii ani ai copilariei, omul imita. Parintii, scoala, sistemul social il influenteaza pana in cele mai profunde aspecte ale vietii. Omul se straduieste sa fie altceva decat ceea ce este, asteptand ca ceilalti sa-i ofere acel feedback, ca semn de acceptare. Iar daca se impotriveste, isi pierde pacea, care in realitate, nici nu exista. Era doar o iluzie, o proiectie a ego-urilor celorlalti, asupra sa.

Atunci cand nimeni nu-i mai accepta si nu-i mai iubeste, oamenii se dezintegreaza. La propriu. Toate ego-urile plantate, incep sa se 'usuce', deoarece nu mai are cine sa le 'ude'. Astfel oamenii se vestejesc ca niste frunze plapande in plina vara. Devin anxiosi, depresivi, si nu de putine ori recurg chiar si la suicid. 

Cei mai mari intelepti si sfinti au inteles ca implinirea sufleteasca nu consta in lucruri, persoane sau locuri. Nu are nici o legatura cu exteriorul. Exteriorul nu este decat o oglinda a privitorului si nu insusi privitorul. Cel care se cunoaste pe sine, nu este dependent de nimeni si nimic, stiind ca tot ceea ce exista este subordonat perceptiei lui. Ca de exemplu, nu putem sa ii cerem unui om sa fie bun, daca nu suntem noi insine buni. Faptul ca noi suntem rai, ne face sa ii vedem si pe ceilalti rai. Incercand sa ii schimbam pe ceilalti, de fapt incercam sa ne schimbam pe noi. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si nu ceilalti. Numai prin schimbarea noastra, putem schimba o lume intreaga... si nu invers. Mahatma Gandhi spunea: "Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume." 

Omul smerit nu are nevoie de pacea (slava) oamenilor. El se multumeste numai cu cea de la Dumnezeu, care Este in fiecare dintre noi. Nu umbla dupa himere trecatoare si minciuni atragatoare, caci stie ca pe oriunde ar merge, pacea il insoteste.