Micile placeri

Ma gandeam zilele trecute, cat de nefericiti sunt unii oameni. Si nici nu sunt constienti de acest lucru. Ii vezi la televizor zambind, cateodata grotesc de fortat, isi schimba starea zilnic, ca si cum si-ar schimba sosetele. Ca substitut al fericirii, cauta materialul, desi fericirea e o stare a spiritului, nu poate fi inlocuita de nici cel mai luxuriant lucru de pe pamant. Fericirea autentica este o putere enorma a sufletului, la fel ca si iubirea. E puterea de a crea, acolo unde totul pare naruit.
Omul care a cunoscut fericirea, nu are vise, nu are dorinte si nu incearca sa fie altceva decat ceea ce este. Intotdeauna se bucura de prezent. Simte viata prin toti porii, e nemiscat si vesnic. El nu stie ce e dezamagirea, pentru ca nu are asteptari de la nimeni si nimic. Poti sa ii iei totul, caci in el este Totul si nimic nu il mai poate clatina.
Ma intreb cati oameni mai stiu sa se bucure de lucrurile "neinsemnate" ale vietii: de o floare, de un cer albastru, de trilul pasarelelor? Cati oameni sunt recunoscatori ca pot merge, vedea, auzi si, ca in fiecare zi, Dumnezeu le mai acorda o sansa? Si mai presus de toate, cati oameni se pot bucura in necazuri, in suferinte, chiar si in boli, avand mereu cu ei acea serenitate, iubire si nadejde a eternitatii.
Fiecare bataie a inimii, cere cu insistenta VIATA. Si nu o viata oarecare, ci o viata traita in Adevar. Bucurati-va de viata, si fiti nemiscati in toate. Nu lasati iluziile efemere sa va stapaneasca sufletul si trupul, pentru ca mai tarziu, cand va fi prea tarziu, veti realiza ca ati trait o minciuna, si nu un Adevar.