"In principiu", Adam (sotul taranei - Adamah interioare) e menit sa devina si sot al cosmosului exterior, ce trebuie sa i se supuna si sa-i dea roadele sale. Deoarece nu se mai cununa cu pamantul interior - Adamah - , pe care il uita in drama caderii, pamantul exterior ii devine ostil; Adam nu simte fata de acesta din urma decat dorinta de a-l poseda si, drept urmare, il supune vointei sale. Raporturile cu el nu mai sunt de dragoste, ci de forta.
Din atare perspectiva, virtutile umane psihice, care realizeaza aceasta cucerire, apartin unor categorii de vointa, curaj, eroism.
L-am vazut pe Tezeu condamnat la moarte de un eroism zadarnic. Teama e invinsa, dar printr-o atitudine tensionata, care nu numai ca nu ne implineste energiile, dar chiar ne goleste de ele. Aceasta atitudine adanceste tot mai mult, pe zi ce trece, "rana de la picior"
Fragment "Simbolismul corpului uman" (de Annick de Souzenelle)
